Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement
www.maramures-ofertaturistica.ro
TRASEE TURISTICE
Din Baia Mare DN 18 paraseste orasul prin partea estica, intrând în TAUTII DE SUS (km 9). În centrul localitatii, pe stânga se afla biserica "Sf. Apostoli Mihail si Gavril" (*) - monument istoric, recent renovata, ridicata în anul 1773, pictata de mai multe ori, ultima data în anul 1923 de pictorul Szeibert din Baia Mare. Pe dreapta se înalta monumentala biserica ortodoxa "Duminica tuturor sfintilor" (lungime 42 m, latime 19 m, înaltime 45 m), cu o capacitate de 1500 de locuri. Putin mai încolo pe stânga este biserica romano-catolica "Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul" (*) - monument istoric, ridicata în stil gotic în anul 1605. La iesirea din localitate, pe dreapta, sub un chiosc cu însemne miniere, se afla Piatra lui Pintea, o piatra de moara asezata (dupa traditie) de vestitul haiduc pentru a delimita hotarul, disputat multa vreme dintre Baia Sprie si Tautii de Sus. În sec. XIX-lea, oficialitatile din Baia Sprie, ca sa nu rosteasca numele lui Pintea, îi spuneau "Piatra gaurita".
BAIA SPRIE (DN 18, km13), oras asezat pe râul Sasar, la iesirea acestuia din zona muntoasa a Gutâiului, în apropierea unor importante zacaminte de minereuri neferoase si auro-argentifere. Populatia orasului a fost de 15.984 locuitori în anul 2002 si 16.423 locuitori în anul 2007. Aparitia si dezvoltarea sa se datoreaza exploatarii si prelucrarii acestor bogatii. Atestat documentar în anul 1329 cu numele Mons Medius, s-a dezvoltat lent, cunoscând perioade de avânt si declin, conditionate de productivitatea minelor.
La intrarea în oras dupa ramificatia drumului spre Chiuzbaia (7 km), în paduricea din dreapta se afla sediul Ocolului silvic Baia Sprie, constructie terminata în anul 1994. Mai în amonte, în cartierul de blocuri Microraion, pe stânga se ridica biserica ortodoxa de lemn "Sf. Împarati Constantin si Elena". Ceva mai sus, tot pe stânga este biserica greco-catolica "Pogorârea Sfântului Spirit", ridicata între anii 1995-2000. Aici s-a construit o grota cu Preacurata Fecioara Maria de Lourdes, cu vitraliu din sticla de Murano, si o Cruce luminoasa (2004).
Turism minier (***). Înainte de centru, pe strada Crisan se poate ajunge la mina Borcut (denumita si mina de vest), începuta în anul 1768. Cladirea masiva de la gura galeriei, a fost ridicata în sec. XVIII-lea. În amonte, la cca 20 minute de mers se ajunge la ruinele putului minier Francisc, sapat între anii 1831-1835 (versantul drept al Vaii Borcutului), ceva mai sus fiind un izvor mineral sulfuros. Excavatiile miniere din dealul Minei sunt cele mai spectaculoase din bazinul minier Baia Mare. De la Lacul Albastru în amonte, marcajul turistic trece pe la excavatiile miniere Kukuc si dincolo de culme - Leppen, cu un "deget" stâncos în mijloc, ramas neexploatat. Tot de la Lacul Albastru, în dreapta marcajului ce coboara în Valea Borculului se afla spectaculoasa excavatie la zi "Crapatura zorilor". Esantioane de minerale din Baia Sprie constituie mândria multor muzee din lume, unele minerale fiind descrise aici pentru prima data (andorit, dietrichit, felsobányit, klebersbergit, monsmedit, semseyit, szmikit, zinkfauserit). Unele familii din Baia Sprie detin colectii de "flori de mina".
În zona centrala a orasului de la poalele Dealului, sunt mai multe cladiri interesante, monumente istorice.
Biserica romano-catolica "Adormirea Maicii Domnului" (**) a fost construita între anii 1846-1858. Este o constructie monumentala construita în stil neoclasic (renaissance), cu impozantele statui a unor sfinti la intrare si în firide exterioare, împresionând prin crucile aurite de pe cele doua turnuri. Pe latura sudica se afla fântâna lui Stoll, construita în anul 1896, nefunctionala acum.
Biserica reformata a fost construita între anii 1845-1890, având o casa parohiala ridicata în anul 1836.
Primaria orasului (**) a fost construita în anul 1739 în stil baroc pe locul cladirii vechii primarii, distruse de tatari în anul 1593. Bolta intrarii la subsol are inscriptionat anul 1798 si emblema miniera.
Scoala generala nr. 1 - fosta scoala confesionala romano-catolica, denumita Zarda, a fost terminata în anul 1890.
Cladirea fostei Directii a Minelor (Piata libertatii nr. 18) este o cladire masiva, ridicata în anul 1733, care a gazduit si alte institutii legate de minerit (Capitania miniera, Oficiul minier, Judecatoria miniera). Cladirea a început sa fie renovata.
Cladirea cu basorelief (casa Stancsek) (*) - cladire în stil baroc, avînd frontonul acoperisului ornat de o scena miniera.
Casa Sámuel Császi (str. Gutinului nr. 21) este o casa de lemn modesta, ridicata în anul 1754.
Capela Calvaria (capatul strazii Avram Iancu) a fost ridicata în anul 1845 sub Dealul Minei, o constructie cu o forma circulara a altarului.
Tot în zona centrala, dar dincolo de Sasar, se afla alte doua biserici.
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (*) - fosta greco-catolica, a fost ridicata în anul 1793. Are turnul de tip baroc, sub forma de bulb. Lânga ea se ridica biserica ortodoxa noua, construita între anii 1970-1975 în stil clasic bizantin.
Pe versantul sudic al Dealului Minei la altitudinea de 565 m se afla aria naturala protejata Lacul Albastru (**). Lacul s-a format prin acumularea apei în lucrari miniere vechi de suprafata. Culoarea suprafetei apei este verzuie, nu albastra si este datorata sulfatului de fier, provenit din alterarea piritei.. Din centrul orasului pornesc traseele marcate spre Saua Iezuri, Chiuzbaia, iar de la capatul liniei de autobuz nr. 8 (de la fosta flotatie) marcaje spre Creasta Cocosului si cabana Mogosa-Poiana Boului.
Zona turistica Mogosa (***), aflata la 9 km de Baia Sprie este situata la altitudinea de 730 m. Dispune de o cabana turistica cu 80 locuri de cazare, restaurant, bar de zi, centru de închiriere materiale sportive. Cabana este situata pe malul lacului Bodi, unde se poate practica pescuitul sportiv, înotul si canotaj de agrement. Pârtia de schi, din vârful Mogosa pâna la lac, are o lungime de peste 2000 m si o diferenta de peste 500 m, fiind dotata cu telescaun si teleschi. În apropiere se afla Complexul Turist Suior, dotat cu 3 pârtii de schi cu lungimi de 900-1500 m, cu iluminare pentru schi nocturn, telescaun pâna la Casuta (lungime 1,5 km, diferenta de nivel 297 m, capacitate de transport 1200 persoane/ora pe timp de iarna si 800 persoane/ora pe timp de vara) si cu tunuri de zapada. La partea superioara a teleschiului, s-a dat în folosinta în anul 2009 un frumos complex turistic construit din busteni de conifere, cu locuri de cazare, restaurant si lac cu pastravi.
Hanul Pintea Viteazul (DB 18, km 31) este punctul de plecare a potecilor marcate spre vârful Ignis si Creasta Cocosului prin Poiana Boului.La baza Crestei Cocosului întâlnim taurile Chendroii (*), unde muschiul Sphagnum formeaza o masa compacta, printre care stralucesc în bataia razelor de soare, perii glandulari ai frunzelor plantei insectivore Drosera rotundifolia (roua cerului).
Creasta Cocosului (***) este un perete abrupt de 60-100 m latime si o lungime de circa 200 m. Roca din care este constituita este un andezit cu piroxeni, biotit si hornblenda, definit în literatura de specialitate ca "andezit de Gutâi". Pentru conservarea acestei forme interesante, Creasta Cocosului a fost declarata arie naturala protejata în suprafata de 50 ha.
Din pasul Gutin soseaua asfaltata coboara în serpentine spre nord, parcurgând un culoar de plantatie predominant de conifere (larice), realizata dupa ce vijelia din vara anului 1982 a doborât o frumoasa padure de fag, serpentinele terminându-se la podul de peste Izvorul Alb. Lasam în stânga cladirile fostei statii de pompe ce alimenta cu apa mina Suior, în aval de confluenta cu Izvorul Negru, valea primind numele de Râusor, loc apreciat de autoturisti ca loc de picnic estival. La km 37 lasam în dreapta izvorul Fântâna Rece si dupa 1 km, la intrarea în satul Mara pe partea stânga, o cocheta pastravarie, inaugurata în anul 2008. Pastravaria Alex, are toate constructiile din lemn în stil rustic, loc de popas apreciat, aici se poate servi specialitatea casei: pastrav prajit pe piatra cu mamaliga si mujdei si pâinea pe vatra, din faina macinata de moara cu apa din incinta. Satul MARA (DN 18, km 43), cu vechiul nume - Cracesti, are la intrare pe stânga, locul fostei case a pictorului Traian Biltu Dancus (distrusa de un incendiu), poarta de la intrare în curte fiind pastrata de Muzeul Maramuresului din Sighetu Marmatiei.
Tara Maramuresului. Maramuresul istoric este depresiunea de pe cursul superior al Tisei si rama sa montana, de la culmile Carpatilor Orientali pâna la strâmtoarea vulcanica a Tisei de la Hust, fostul comitat medieval si modern Maramures. Provinciile istorice cu care se învecina Maramuresul istoric erau: Bucovina de sud si de nord, Bistrita-Nasaud, Galitia, Ardealul, comitatele Satmar, Bereg si Ugocea. Tara Maramuresului cuprinde si obârsia Bistritei Aurii, timp de sute de ani (pâna în anul 1950, când limita cu Bucovina a fost mutata abuziv în pasul Prislop, abuz partial remediat în anul 1968, când limita s-a fixat la confluenta Bistritei Aurii cu V. Sesuri), gura Tibaului fiind punctul în care se atingeau trei provincii românesti: Maramures, Bucovina si Transilvania. Maramuresul românesc este treimea sa sudica de pe teritoriul României.
Din stânga vin apele Marei, a carei denumire e cuprinsa decisiv în denumirea întregii depresiuni.
DJ 183A «semi betonat» se desprinde de la scoala din Mara si urca pe valea Marei, ajungând dupa 8 km la barajul de la Runcu, în spatele caruia se va forma un lac lung de circa 3 km. Barajul în curs de realizare de peste 20 de ani, va determina inundarea rezervatiei geologice Cheile Tatarului, defileu sculptat în andezite. În Câmpul Tataru, la Plesca lânga cabanele muncitorilor de la santier, aflate în mare parte în paragina, se afla o cocheta cabana administrata de SGA Baia Mare. În acest loc, marcat de o troita de lemn, drumurile se despart. Spre dreapta se afla terasamentul unei foste cai ferate forestiere, urmata acum de un drum ce duce de-a lungul Vaii Brazilor, cu ramificatii spre Durgalas, Colibi si spre Poiana lui Dumitru, trecând pe marginea Poienii Brazilor, în centrul careia se afla aria naturala protejata omonima, o mlastina împadurita cu molizi si jnepeni (Pinus mugo) aflati la cea mai joasa altitudine din tara - 970 m. Drumul auto forestier spre Poiana lui Dumitru, traverseaza în bazinul Firizei. De la cabana Plesca, DJ 183 A traverseaza valea Rosie (nume dat dupa culoarea rocilor impregnate cu oxi-hidroxizi de fier), ajungând în valea Runcu la centrala hidroelectrica Stedea, de unde se poate merge în Poiana lui Dumitru. În amonte, drumul ajunge apoi la fosta cabana Maratex de la Pod Cires, la iesirea apelor Runcului din poiana Izvoare.
Ne continuam drumul în aval prin depresiunea Maramuresului. Strabatând primul sat maramuresean, avem ocazia de a admira pentru prima oara aspectul caracteristic satului maramuresean, modernizat, dar care mai pastreaza înca suficiente elemente traditionale de ineres: porti de lemn monumentale, multe dintre ele, opera unui vestit mester local - Hotea Ioan. O impresie deosebita creaza si gardurile, realizate cu o mare grija care merita analizata mai profund, pentru ca ele nu sunt doar simple mijloace de a limita niste proprietati. Lemnul este materialul de baza, asezat temeinic în sipci verticale sau orizontale, adesea cu capatul de sus frumos prelucrat si protejat cu acoperisuri de sindrila sau de tabla. Se mai gasesc si garduri realizate din împletituri din nuiele sau din combinatii de materiale traditionale, dar si moderne, mai nou din inox. Toate reflecta o extindere a grijii pentru frumos si traditional de la poarta traditionala la întreg perimetrul gospodariei. Satele din bazinele Marei si Cosaului sunt reprezentative pentru aceste opere ale arhitecturii traditionale. În dreapta drumului se afla biserica ridicata în stil baroc în anul 1899.
DESESTI (km 46), a doua localitate maramureseana de pe DN 18, este atestata documentar în anul 1360. Din centrul satului, o ulita la stânga ne conduce la biserica de lemn, monument de arhitectura aflata pe lista obiectivelor de patrimoniu mondial UNESCO, din anul 1999.
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" (***) - monument al patrimoniului mondial UNESCO, a fost construita în anul 1770 (alte surse zic ca în anul 1717), pictata de Radu Munteanu si Gheorghe din Desesti în anul 1780 si renovata în anii 1865 si 1900. Are icoane vechi din sec. XVIII, iar din anul 1789 pe lânga biserica a functionat o scoala confesionala. În cimitirul de lânga biserica putem admira un stejar secular cu circumferinta de circa 6 m, arbore ocrotit, marturie a fostelor paduri ce au furnizat materialul din care s-au construit aceste bijuterii arhitecturale.
În centrul localitatii pe zidul Caminului cultural, edificat în anul 1927, un basorelief ne aduce aminte de marele poet Nichita Stanescu (1933- 1983), invitatul "Serilor de poezie de la Desesti" datorate învatatorului Vasile Fodorut, animatorul activitatii culturale interbelice si postbelice. În anul 1985, la Caminul cultural s-a inaugurat sala Nichita Stanescu, în amintirea invitatului Serilor de poezie de la Desesti, prezent aici pentru prima data anul 1979. Sala cuprinde volume de poezii, fotografii, câteva manuscrise, un tablou al poetului realizat de pictorul Iosif Hamza, o placheta de faianta cu efigia autorului realizata de artistul Vasile Cornesteanu. Din Desesti se poate vizita un sector al abruptului curgerilor de lava din muntii Gutâi, care marginesc la est depresiunea Maramuresului.
Înainte de biserica, pe stânga, se ridica începând din anul 2001 un Complex muzeal-turistic (**) privat. Acesta cuprinde 5 case vechi de lemn (din Desesti, Sapânta, Breb si Harnicesti), care vor adaposti colectii cu obiecte din Maramures, Oas, Bistrita si Bihor, precum si o colectie de icoane pe sticla realizate de proprietarul muzeului, pictorul localnic Mihai Covaci. Se va amenaja si un han cu mâncaruri traditionale, casele de lemn-muzeu oferind si conditii de cazare pentru turisti.
"Colectia privata" a prof. Maria Pop cuprinde peste 100 de covoare vopsite vegetal, costume populare, fete de masa si cearsafuri vechi
Poteci marcate duc spre aria naturala protejata Iezerul Mare si mai departe pâna la Plesca, dar si la Izvoare. Rezervatia Iezerul Mare este o turbarie bombata de circa 7-8 m grosime, în suprafata de peste 11 ha, ce are în vârf un frumos ochi de apa. Dintre speciile de flora specifice mlastinilor oligotrofe amintim: Vaccinium uliginosum, Vaccinium oxycoccos, Drosera rotundifolia, Empetrum nigrum, Scheuchzeria palustris, Andromeda polifolia etc. Aici îsi are obârsia Valea Iezerului, care în zona abruptului andezitic, se pravaleste într-o cascada denumita Sarita Iezerului interesanta mai ales primavara la topirea zapezii.
Urmatoarea localitate HARNICESTI (DN 18, km 48) pastreaza de asemenea toate atributele atractive ale satelor maramuresene de pe valea Marei. Case si porti de lemn si biserica de lemn "Nasterea Maicii Domnului" (**) - monument istoric, ridicata în anul 1700, biserica a unei vechi manastiri. Trei icoane pe lemn provenite de aici (Intrarea în Ierusalim, Înaltarea Domnului la Cer si Buna Vestire) au fost prezentate la mai multe expozitii de arta medievala, în mai multe tari.
Biserica greco-catolica a fost ridicata în anul 1998 si atrage atentia prin demisolul placat cu pietris de râu.
De la intersectia cu drumul judetean ce trece prin Hoteni, marcajul turistic ne conduce la aria naturala Iezerul Mare.
La iesirea din localitate, dupa biserica greco-catolica, ne atrage atentia prin proportii, o casa rectangulara de lemn, cu demisol din piatra, cu cerdac marginit de stâlpi pe trei laturi. Este casa Iurca (*) - monument istoric, datata din anul 1792 dupa inscriptia în chirilica de pe ancadramentul usii de la intrare. Ajungem apoi în SAT SUGATAG (DN 18, km 51), strabatut de sosea printr-o succesiune de curbe. În centrul satului, pe stânga se afla biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" (*) - monument istoric datat din anul 1642, construita pe temelia unui lacas mai vechi. Pictura a fost realizata în sec. al XVIII-lea de catre zugravul Gheorghe din Desesti, iar restaurarea picturii din sec. XIX-lea, executata direct pe lemn, se mai pastreaza pe alocuri.
Din centrul satului, drumul de pe valea Cheii ne conduce prin spintecatura abruptului între vârful Pietrii si Cornul Pietrii, la stânga la Iezerul Mare sau se poate ajunge la Plesca, prin Poiana lui Stefan.
La iesirea din Harnicesti spre dreapta se poate ajunge în satul MANASTIREA, locul fostei manastiri Giulesti. Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" (*) - monument istoric, a fost construita din lemn de stejar, probabil între anii 1560-1633, prin dania lui Pop Lupu. Aici a existat vreme de peste 200 de ani icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, mutata ulterior la manastirea Bixad. Intram apoi în GIULESTI (DN 18, km 54) capitala cnezatului Mara, asezare voievodala. La confluenta cu valea Mestecanis (afluent stâng al Marei) a fost identificata o asezare din epoca bronzului, iar la Gruiut, în versantul stâng al vaii Mestecanis, urme ale unui topor de piatra.
Pe interfluviul dintre Mara si valea Sarata, în curtea bisericii greco-catolice "Adormirea Maicii Domnului" ridicata în anul 1888 (*) - monument istoric, sapaturile arheologice au identificat fundatia unei biserici de piatra în stil romanic târziu (sec. XIV) ale carei ruine existau înca în anul 1864. Pe drumul ce se desprinde la dreapta dincolo de al doilea pod (cel de pe un brat al Marei), putem ajunge la Casa memoriala Ilie Lazar (**), casa de lemn, cu acoperis înalt (casa nr. 292), ridicata în anul 1826, renovata de Muzeul Maramuresean Sighetu Marmatiei în anul 1993 si transformata întru-un pios omagiu dedicat vrednicilor înfaptuitori ai României Mari.
Este prezentata o microexpozitie cu mobilier de epoca si panouri cu fotografii, cu un impact emotional deosebit caci prezinta mari personalitati politice ale României Mari. De aici au pornit carutele cu reprezentantii Maramuresului la Adunarea din Decembrie de la Alba Iulia. Iar postura postbelica a lui Ilie Lazar de detinut al închisorii din Sighetu Marmatiei, este un semnal de alarma asupra faptului ca dogma ideologica poate transforma eroii demni ai istoriei în victime. În memoria lui, în parcul din centrul civic s-a ridicat un bust (autor Ioan Marchis). Dincolo de Giulesti ajungem în capatul nordic al localitatii FERESTI (DN 18, km 56), unde drumurile se despart. În aval, depresiunea începe sa-si merite numele pe deplin, domolindu-si asperitatile, pentru a ceda locul spatiilor largi, terasate de adâncirea cuaternara a retelei hidrologice. Drumul strabate partea estica a localitatii BERBESTI (DN 18, km 57). Biserica ortodoxa "Nasterea Maicii Domnului" din Berbesti se afla în stânga, fiind ridicata între anii 1890-1916. Strabatem localitatea, iar la iesire pe stânga, intr-o caseta de lemn cu acoperis de sindrila se afla Troita de la Berbesti (**) - monument istoric din sec. XVIII-lea. Un grup statuar monumental, ofera celor care se opresc aici o surpriza, acea de admira o creatie de factura renascentista, adaptata si pretuita de localnici, desi se pare ca este originar din alta parte a Maramuresului - zona Viseului.
Ansamblul sculptural cu rol de marcare a hotarului localitatii, cuprinde un crucifix, icoana Maicii Domnului cu pruncul, Iosif si Fecioara Maria în stânga, Ioan Evanghelistul si Maria Magdalena. Case vechi de lemn din Berbesti se gasesc în Muzeul Satului din Bucuresti (1775) si Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj (1795).
Urmatoarea localitate VADU IZEI (DN 18, km 62) este situata la confluenta vailor Iza cu Mara, cu relief marcat de terase prelungi, etajate, la bifurcatie de drumuri. Aici activeaza "Reteaua OVR România" cu sediul în centrul localitatii la nr. 161, care promoveaza turismul rural asigurând cazare în localitati, organizând de asemenea cu finantare PHARE cursuri de formare în servicii turistice si domenii mestesugaresti traditionale (sculptura în lemn, tesaturi din lâna, pictura pe sticla). Înainte de podul peste Iza se desprinde spre stânga drumul de pe Valea Sugaului, pe care se poate urca la cabana Agris, cascada Strungi, Strunga Tiganului. Tot aici, pe dreapta, se ridica noua biserica greco-catolica. Trecem apoi Iza peste podul de beton cu parapet semicircular (cel mai vechi pod din beton armat utilizabil înca din Maramures, ridicat în anul 1952), loc în care în noaptea de 16-17 ianuarie 1919 s-au dus lupte între armata regala româna si garzile ucrainiene care ocupasera orasul Sighet, atasându-l la Ucraina transcarpatica, pe fondul situatiei tulburi dintre terminarea primului razboi mondial si încheierea tratatelor de pace, care vor pune bazele Europei interbelice. Situatia se repeta în aceleasi conditii si în acelasi loc, în martie 1945, când dupa alipirea Maramuresului la Ucraina Transcarpatica (4 februarie 1945), maramureseni veniti spre Sighet pentru a-si arata dorinta ca Maramuresul românesc sa ramâna în România, sunt opriti aici cu focuri de arma ce fac victime, situatia fiind dezamorsata doar prin instalarea guvernului dr. Petru Groza, în urma careia ocupatia militara sovietica a Maramuresului si Transilvaniei de nord ia sfârsit. Dincolo de pod, spre dreapta se desprinde drumul spre VALEA STEJARULUI (DJ 186 A, km 5). Acesta urmeaza malul drept al Izei, care aici are doua insule mari, înscriindu-se apoi pe valea Porcului. Chiar la intrarea pe vale, dincolo de ea se afla o cariera în tufuri de Bârsana, cu ciudate concretiuni rotunjite, ca niste oua de piatra. În Valea Stejarului, pe dreapta, mai sus de biserica noua de lemn, se afla biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" (*) - monument istoric, ridicata în anii 1615-1620, refacuta între anii 1806-1830. Mai în amonte, pe stânga este casa lui Patru Godja-Pupaza, sculptor în lemn, elev al lui Gheorghe Borodi din Vadu Izei. Mester de porti maramuresene si troite, dar si de fuse cu zurgalai, bote cu horinca si alte lucruri utile sculptate în lemn. În versantul drept al vaii, în Dl. Hurgoi a fost cercetata o pestera tectonica de 56 m în tufuri vulcanice. Din Valea Stejarului se poate urca la cetatea de la Oncesti, sau traversa la Costiui.
Intram în municipiul SIGHETU MARMATIEI (DN 18, km 70), care a sarbatorit în anul 2006, 680 de ani de la prima atestare documentara. Orasul a avut 42.651 locuitori în anul 2002 si 41.640 locuitori în anul 2007. Strabatem localitatea componenta orasului Sighetu Marmatiei, Lazu Baciului, trecem podul peste valea Ronisoara. Dupa pod se desprinde în dreapta drumul ce duce spre Muzeul Satului Maramuresean (**) - monument istoric de pe Dealul Dobaies, dominat de silueta bisericii de lemn adusa din Oncesti, muzeu marginit de o expozitie de sculpturi în aer liber. Cele peste 30 de case vechi de lemn, împreuna cu constructiile anexe (grajduri, suri, o moara, instalatii taranesti) sunt dispuse sub forma de ulite autentice. Cele mai vechi case de locuit dateaza din sec. XVII-XVIII-lea. Trecem apoi prin Piata Unirii si putin mai încolo, lânga oficiul PTTR, spre dreapta se desprinde traseul 3. Suntem în centrul municipiului Sighetu Marmatiei, unde pe un spatiu redus dar aerat, se grupeaza principalele edificii de interes. Palatul Reduta, cladire cu turnuri în care a functionat primul cinematograf din oras, este acum sediul Muzeului Maramuresean si al expozitiei etnografice. Vizavi, pe latura sudica se afla sediul Primariei, constructie terminata în anul 1899, proiectata ca judecatorie de arhitectul vienez Julius Wagner. În acelasi corp de cladire, pe str. Corneliu Coposu, închisoarea adiacenta fostei judecatorii, proiectata pentru 120 detinuti, devenita în anul 1950 "închisoarea ministrilor" loc de detentie pentru politicieni, intelectuali, preoti si alte personalitati românesti. Dupa 1989 cladirea s-a amenajat în "Muzeu al Gândirii arestate" si "Centru International de Studii asupra Totalitarismului" ((**), loc de reculegere si omagiu pentru numeroasele personalitati, închise datorita ostilitatii fata de noul regim instaurat în martie 1945.
Scuarul de la vest de cladirea Muzeului Maramuresean are pe latura nordica biserica romano-catolica "Sf. Carol de Borromeo" ridicata între anii 1730-1806 de calugarii piaristi, lânga care în acelasi interval, s-a construit manastirea calugarilor piaristi, în care s-a amenajat un gimnaziu cu limba de predare latina, actualul Muzeu de istorie, arheologie si stiintele naturii al Muzeului Maramuresean. Pe latura sudica, o placa arata casa natala a pictorului Hóllosy Simon, care a adus la Sighet si la Teceul Mare, la fel ca la Baia Mare, elevi din multe tari, veniti pentru a se perfectiona la scoala de pictura condusa de marele pictor (mormântul pictorului, vegheat de un mic basorelief din bronz se afla în cimitirul de pe str. Rodnei).
Urmatoarea cladire masiva, dreptunghiulara, cu o curte interioara larga este cea a vechii cladiri administrative a comitatului Maramures, construita în anii 1690-1691 si reconstruita apoi în stilul barocului vienez, dupa distrugatorul incendiu din 10 august 1859, care a distrus 82 de cladiri din centrul orasului, inclusiv palatul administrativ, liceul reformat si biserica reformata. Pe intrarea de pe latura vestica se pastreaza vechea stema a Maramuresului, în fata careia se afla bustul celui care a fost autorul lucrarii "Diplome Maramuresene "dr. Ioan Mihaly de Apsa" opera sculptorului Mihai Borodi.
Dincolo de vechiul palat administrativ, acum sediul complexului comercial Curtea Veche, se afla biserica reformata construita în a doua jumatate a sec. XV, pe locul celui mai vechi monument istoric al Sighetului, biserica ce era în sec. XIV o constructie în stil gotic primitiv, foarte apropiat de stilul roman. Forma actuala a fost definitivata în anul 1913, înglobând putine elemente ale vechiului edificiu.
În fata bisericii reformate sunt doua obeliscuri ridicate în anul 1887 pentru pasoptistii Asztalos Sándor si Móricz Samu, respectiv Leovey Klára.
Alte obiective de interes turistic:
- Palatul Culturii, constructie ridicata în anul 1911-1913 de catre Máramorosi Kozmuvelodesi Egyesulet (Asociatia culturala maramureseana) societate înfiintata în anul 1886. Aici se afla sediul Biblotecii municipale, Casei de Cultura si Scolii populare de arta "Gheorghe Chivu".
- Cladirea Liceului Pedagogic "Regele Ferdinand", pe locul fostului liceu reformat construit în anul 1802, devenit din anul 1836 Academia de drept, cu sectii de drept si filozofie, desfiintate în anul 1920. Colectia de stiintele naturii ce exista aici din anul 1873, a constituit unul din nucleele muzeului orasenesc, înfiintat în anul 1878 cu sectii de istorie si stiintele naturii. Pe latura nordica se afla sala de expozitie "Studio", constructie ridicata dupa incendiul din anul 1859.
- Cimitirul evreiesc si Monumentul Sapunului, ridicat în memoria celor 38 000 de evrei din Maramures, deportati în lagarele naziste în mai 1944.
- Gradina Morii, parcul de pe malul Izei cu câtiva arbori seculari (Plopus nigra, Quercus sessiflora), strand natural în apele Izei, punct de plecare spre pestera din Dl. Solovan, cabana Agris, cascada Strungi, Strunga Tiganului. Hotelul Marmatia, recent renovat beneficiaza de o situare extrem de atractiva.
- Casa memoriala "dr. Ioan Mihaly de Apsa", dedicata primului academician maramuresean al Academiei Române, are la parter o galerie de arta, iar la etaj o expozitie istorica si camere memoriale.
- Biserica ortodoxa ucraineana "Înaltarea Sfintei Cruci" ridicata între anii 1791-1807, având un frasin secular în fata.
- Marea Sinagoga construita între anii 1900-1904, în stil mauro renascentist.
- Casa Elie Wiesel, Muzeu al Culturii si Civilizatiei Evreiesti, în care s-a nascut laureatul Premiului Nobel pentru Pace.
- Casele memoriale Al. Ivasiuc si Gh Chivu.
  1. Baia Mare - Baia Sprie - Sighetu Marmatiei
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20