Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement
www.maramures-ofertaturistica.ro
Este traseul cel mai utilizat pentru cunoasterea nordului României, avantajat de posibilitatea de a cunoaste înainte de a intra în Maramures o alta "tara" plina de inedit pâna acum 15-20 ani -Tara Oasului, si de a strabate dupa Maramures, frumoasa zona montana a Bucovinei. Dincolo de ultima localitate a Oasului (Huta Certeze), drumul urca în ondulari largi si serpentine. Lasând în stânga manastirea "Sf. Treime", a carei constructie a început în anul 2004, DN 19 ajunge în pasul Sâmbra Oilor, denumire utilizata dupa anul 1967, când se tine aici pentru prima data festivalul folcloric cu acest nume. Aici la cota 586 m ne aflam la limita dintre muntii Oasului si cei ai Ignisului, cladirea hanului Sâmbra Oilor (*) îmbiindu-ne la popas (DN 19, km 0 al traseului nostru). Salile decorate cu ceramica de Vama, ofera ca "specialitate a casei", o mâncare simpla dar într-adevar traditionala: tocana (denumirea locala a mamaligii) cu brânza de oi si jumari, servita în castroane de ceramica de tip "Vama".
Soseaua asfaltata coboara apoi în serpentine spre Valea Tisei, intrând în judetul Maramures. Ajungând la valea Sugatag, pe dreapta într-o poiana se afla un loc de popas (Borcutul Huta (*), lânga un izvor mineral cu o mineralizatie totala de 7,5 g/l, cu continut de brom, iod si litiu (DN 19, km 10). În aval strabatem localitatea VALEA LUI FRANCISC, lasând în dreapta drumul spre PIATRA. Trecem de cladirea unei fabrici de sticla, ridicata în anii 70 si abandonata dupa anul 2005 (care continua traditiile mai vechi, de sec. XIX, a acestei meserii) si destul de brusc ajungem pe malul Tisei, în punctul în care râul se pregateste sa paraseasca pamântul României. Drumul strabate apoi una dintre cele mai frumoase paduri de zavoi, inclusa de altfel în situl Natura 2000 Tisa superioara (**), în care s-au determinat 40 de specii de pesti, 151 specii de pasari, precum si mamifere, amfibieni sau reptile.
Traseul traverseaza în continuare localitatea TECEUL MIC (DN 19, km 20), fost cartier al orasului Teceu Mare (Tiaciv), acum în Ucraina si lasând în dreapta cupola împadurita a dealului Neresen (prezent pe multe picturi ale lui Hóllosy Simon si ale elevilor lui la începutul sec. XX), ajunge în localitatea REMETI (DN 19, km 57). Chiar în centrul comunei cu locuitori predominant ruteni din Galitia, pe dreapta, lânga biserica noua, se conserva o capela medievala gotica (*), singura marturie materiala a vechii manastiri catolice Sf. Paul (de fapt corul vechii biserici a manastirii), care a functionat de dupa anul 1360, pâna la Reforma religioasa din sec. XVI-lea. De altfel numele de REMETI provine de la "eremit" = pustnic, sihastru, preluat în limba maghiara sub forma "remete".
Iesind din Remeti, mai strabatem câtiva km pâna în SAPÂNTA (DN 19, km 29), localitate alungita pe cursul inferior al râului cu acelasi nume. Sapânta este atestata din anul 1373 ("Zapancha"), principalul obiectiv turistic al traseului, cu o vocatie turistica remarcabila. Chiar de la intrarea în Sapânta, luam cunostinta de prima atractie: microexpozitii (cu vânzare) de cergi, covoare, straite (**), ca si de alte obiecte utilitare realizate din lâna, care sunt expuse pe garduri, vegheate de femei care torc firul de lâna pe bancile din fata caselor, uneori chiar o tes la razboiul de tesut adus tot la gardul casei. Obiectele de lâna au înglobate cel putin partial motive traditionale, desi uneori scopul lor nu mai e utilitar, ci de înfrumusetare a interiorului locuintelor. Turistii sunt atrasi de obiectele monocrome sau cu combinatii de 2 culori dintre cele 3 mai frecvente (alb, rosu si negru), dar mai valoroase sunt cele realizate din lâna nevopsita, cu culorile lor naturale (alb, negru, gri).
În centrul localitatii, lânga podul de peste valea Sapântei, un drum îngust se desprinde spre dreapta, marginit de însiruirea de microexpozitii artizanale si de pensiuni turistice, ducându-ne la cel mai cunoscut obiectiv turistic al Maramuresului - "Cimitirul Vesel" (***), dupa cum este denumit frecvent în literatura de promovare turistica. Cimitirul din fata bisericii ridicate în 1882-1886, este ideea si opera nemuritoare a lui Stan Ioan Patras, care a transplantat aici obiceiuri necaracteristice maramuresenilor (lemn vopsit si epitafuri în versuri). La capatul mormintelor sunt cca 800 cruci de lemn vopsite în albastru, cu unele incizii si desene caracteristice vietii defunctului, însotite de versuri scurte ("haiku"-uri populare rimate). Fara a fi vesel sau comic, cimitirul ("Muzaul" de arta populara dupa inscriptia de la intrare, realizata de Stan Ioan Patras) este o fresca originala a vietii acestei comunitati rurale. Restaurarea crucilor din "Cimitirul Vesel" a început în anul 2006.
Înainte de "Cimitirul Vesel", un drum duce la dreapta la Casa - muzeu a lui Ioan Stan Patras (*), cu picturi (unele contestate acum, dar totusi istorice) ale personalitatilor care l-au vizitat. Aici continua mestesugul "profesorului", Dumitru Pop, care a si înregistrat la OSIM crucea vopsita în albastru de Sapânta, motiv de nemultumire pentru ceilalti realizatori ai acestor cruci.
În amonte de Cimitirul Vesel se aventureaza putini curiosi, desi Sapânta e punctul de plecare a unor trasee turistice montane nemarcate, remarcabile prin inedit si prin absenta lor de pe hartile turistice, care si ele cam lipsesc. Acestea ne duc spre cascade: Covatari (**), Runc (*), Sipot (*), pereti stâncosi -Piatra Sapântei (**), Piatra Soimilor (*), Custuri (*), poieni.
Aproape de capatul sudic al localitatii, pe stânga drumului este campingul Poieni (casute, loc de camping si caravaning, gratar pentru pastravii din apropiere, plus nelipsitul bufet), iar mai sus Pastravaria Sapânta (*) proiectata în anul 1984. Pastravaria apartine Directiei silvice Baia Mare, fiind administrata de Ocolul Silvic Sighet (*). Dispune de 9 bazine pentru puieti, 16 bazine pentru consum si 2 bazine pentru reproducere, productia de pastrav curcubeu fiind de cca 12 t/an, bazinele fiind dispuse pe o suprafata de 2,5 ha). Înainte de a intra în micul defileu de la Apa Rosie, un pod spre dreapta ne conduce la izvorul mineral Corona, descoperit în anul 1860, a carui apa s-a îmbuteliat, cu întreruperi, pâna în anul 1976, o apa minerala cu o mineralizatie totala ridicata (11,7 g/l), o combinatie de ape sarate, sulfuroase si carbogazoase, de mare utilitate pentru minerii care lucrau la temperaturi ridicate. La 65 m vest s-a aflat captarea izvorului Elisabeta, utilizat în trecut în scop balnear extern, iar la înca 65 m sud-vest se afla izvorul Rosu, toate fiind acum abandonate, ruinele fiind demoralizante pentru vizitatori, desi "apa de leac" mai pâlpâie. Ceva mai sus, ajungem la Apa Rosie (**), unde la câtiva metri distanta curg doua izvoare cu caracteristici total diferite. Cel din aval e perfect potabil, Apa Rosie fiind a izvorului din amonte, a carui componenta chimica sugereaza parca provenienta de pe o halda miniera (inexistenta).
Revenind în DN 18, traversam podul peste Sapânta si ceva mai încolo o luam la stânga pe drumul de pe malul drept al râului. Dupa cca 1 km, o alee ne duce în fostul Parc dendrologic Livada (*), creat de Ocolul Silvic Sighet. Aici pe o suprafata de cca 20-25 ha exista un arboret de stejar de peste 150 ani, care a fost partial regenerat, realizându-se si o cultura-colectie de specii variate (nuc negru, plop tremurator, malin american, soc negru, tuia, ienupar de Virginia, etc). În padure s-a ridicat între anii 1996-2005 manastirea Sapânta-Peri, cu o biserica ce este considerata cea mai înalta biserica de lemn din lume (***), având demisolul din piatra de râu (4,90 m), parterul si turnul din lemn (multi dintre stejarii seculari sunt acum bârne sau scari ale bisericii) au împreuna 75 m înaltime. Hramul bisericii este Sf. Arhanghel Mihail, acelasi cu cel al fostei manastiri din Peri (acum în Ucraina). În apropiere, la confluenta Sapântei cu Tisa exista o mica "delta", având canale si zavoaie.
Revenind în DN 19, continuându-ne drumul prin Sapânta ornata de microexpozitii de artizanat. Dincolo de valea Belmezeu, intram în localitatea CÂMPULUNG LA TISA (DN 19, km 35), cea mai estica localitate de "oaspeti regali" dintre cele 4 atestate în anul 1329. Localitatea are casele construite într-un mod mai curios, locuintele fiind dispuse oblic pe directia drumului. În centrul localitatii se situeaza o biserica ortodoxa (fosta greco-catolica), ridicata în 1800, o biserica romano-catolica ridicata în anul 1914, monumentul pasoptistilor maghiari si doua sculpturi în lemn realizate de István Balázs: una denumita "Cursul Tisei" de 6 m înaltime, dedicata localitatilor cu "oaspeti regali" de pe valea Tisei din Maramures, cealalta reprezentându-l pe fotbalistul Emerich Dembrovschi, nascut aici.
Principalul obiectiv turistic este biserica reformata (acum), reconstruita în anul 1793 în stil roman cu elemente pregotice (**). În fata primariei sunt expuse utilaje vechi (sec. XIX) de stingere a incendiilor. Între festivalurile locale, Balul Strugurilor (luna octombrie) serbat de peste 100 de ani si Festivalul Verzei (septembrie) initiat dupa anul 2000 atrag destui vizitatori.
Urmatoarea localitate este SARASAU (DN 19, km 73), atestata documentar din anul 1370, unde s-a gasit în anul 1847 un renumit tezaur cu obiecte de aur (discuri spiralice, inele, margele si o bratara). Au fost descoperite si obiecte de bronz, o dalta de bronz de aici fiind expusa la Expozitia de la Paris din anul 1877. Biserica de piatra (acum greco-catolica) cu turn de lemn (**) ar putea data din sec. XIV-XV, ea fiind renovata în anul 1699. În interior se afla criptele familiilor Man si Iurca. Biserica noua greco-catolica (1992-2000) impresioneaza prin clopotnita de 43 m înaltime, cu 6 clopote. La cca 3 km pe valea Sarasaului, pe un pinten de deal cu conifere din malul stâng, poate fi vizitat santul unei cetati mici, atribuite sec. XII.
Casa Iurca (cea cu gater de pe partea stânga a drumului ce duce la biserica veche) este monument istoric, fiind ridicata la sfârsitul sec. XVIII-lea. În incinta sediului Politiei de frontiera din localitate s-a realizat un mic muzeu etnografic.
Iesim din Sarasau si înainte de a ajunge la podul peste Tisa, în dreapta se desprinde drumul spre Iapa si Valea Hotarului (DN 18, km 44), puncte de plecare spre cabana Agris, cascada Strungi (**), cascada Ciuroi (**), Piatra Goala (**), Piatra Tisei (**). Traversam apoi Iza, aproape de confluenta cu Tisa si pe dreapta ajungem la Cimitirul din Cearda, în care dupa 1950 si-au gasit locul de odihna vesnica, multe dintre personalitatile politice, stiintifice, culturale, militare sau bisericesti decedate în închisoarea din Sighetu Marmatiei. O troita este locul la care sunt comemorate victimele înhumate aici, fara elemente de identificare.
Intram în SIGHETU MARMATIEI prin partea sa vestica, lasând în stânga cladirile vechi ale Spitalului municipal (1893) si ale Spitalului de boli psihice (1905). În fata sectiei de pediatrie a Spitalului municipal se afla impresionantul grup statuar sculptat în lemn de István Balázs în anul 2000, dedicat copiilor nenascuti (eliminati prin avort).
  5. Pasul Huta - Sapânta - Sighetu Marmatiei
TRASEE TURISTICE
1
20
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2