Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement
www.maramures-ofertaturistica.ro
"Printre atâtea ape ale tarii, este una cu nume de codana, sa o iei în brate, sa o porti pe sub pomi înfloriti si sa auzi cum umple livezile cu râsul ei cristalin". Este vorba de undele Izei si frumoasele cuvinte au fost scrise de Geo Bogza în anul 1968.
Traseul turistic de pe valea Izei începe de la bifurcatia din localitatea Vadu Izei, situata putin la sud de centrul localitatii, spre dreapta (daca se vine din Baia Mare).
Dincolo de biserica noua, luând-o la stânga pe o ulita autentica, ajungem la o poarta mai deosebita. În dreapta acesteia se afla casa Kazar (*), monument istoric, datând din sec. XVIII, o casuta de lemn veche cu talpa înalta de stejar, administrata de Muzeul Maramuresului, în care se afla o colectie etnografica. Revenind în drum, traversam Mara si apoi drumul strabate terasa Izei spre ONCESTI (DJ 186, km 5), localitate ce a fost centrul cnezatului Varalja (Subcetate), de pe cursul inferior al Izei. Dincolo de podul peste Iza, spre stânga, marcajul turistic conduce la doua izvoare minerale (*), unul carbogazos, mult utilizat de localnici pentru ca apa minerala îsi conserva calitatea o perioada lunga de timp, celalalt sulfuros, cu apa buna pentru bolile de ochi. În continuare acelasi marcaj ne conduce pe Dealul Cetateaua, care pastreaza fundatia unui vechi turn medieval (**) apartinând familiei Vancea, care prin trecerea la catolicism înca din secolul XIII, s-a bucurat de înalte functii, un Stefan Vancea devenind cancelar regal în anul 1238, iar în anul 1243 - cardinal al Ungariei. Exista supozitia ca Stefan Vancea, în calitatea sa de cancelar al regelui Bela al IV-lea, ar putea fi mult disputatul Anonymus, autorul unei istorii a maghiarilor ce prezinta realitatile existente la venirea acestora în Panonia si Transilvania. Turnul este aparat de doua santuri concentrice, în apropierea carora, sapaturile arheologice atesta o locuire din sec. I î.H recuperându-se râsnite de mâna, ceramica cenusie lucrata cu roata si cesti considerate dacice.
Biserica de lemn din Oncesti (**) edificata în anul 1621 si adusa aici de peste Tisa în anul 1790, constituie acum piesa cea mai apreciata a Muzeului Satului Maramuresean din Dealul Dobaies (Sighetu Marmatiei).
În Oncesti, Maria Negrea are o bogata colectie etnografica (*) - ceramica, nelipsitele oale de sarmale, obiecte vechi de lemn, legate în cea mai mare parte de pastorit, numeroase piese textile -îmbracaminte traditionala, stergare, fete de masa vopsite vegetal, cergi, fete de perna, cojoace. De asemenea la pensiunea Rustic se confectioneaza artizanat cautat de vizitatori; covoare, carpete, costume populare, stergare. Un prepeleac cu vase, gatit ca un pom de Craciun, este o varianta originala mai veche de a etala prosperitatea.
Dupa NANESTI (DJ 186, km7) urmeaza BÂRSANA (DJ 186, km11), localitate mare, atestata documentar din anul 1326, când regele Carol Robert îi confirma proprietatea cneazului Stanislau, fiul lui "Sten" "Terra Zurduky" pentru meritele sale. Înainte de centru, drumul asfaltat ce se deschide spre stânga, duce în catunul Bradova. Pe acest drum se poate ajunge la biserica de lemn "Intrarea Maicii Domnului în biserica" (***), monument al patrimoniului mondial UNESCO. Biserica vechii manastiri ortodoxe din Bârsana a fost adusa pe actualul amplasament în anul 1806, pentru a fi protejata dupa disparitia manastirii. Are acoperis cu poala dubla si pictura realizata de Hodor Toader din Viseu de Sus si Put Dumitru din Desesti. Usile împaratesti i-au fost demontate si se afla în muzeul manastirii Bârsana. Dupa recenta identificare la manastire a fundatiei vechii biserici, exista dorinta readucerii bisericii monument UNESCO pe amplasamentul anterior, într-un loc mai usor accesibil.
În centrul localitatii se afla mai multe obiective de interes: biserica ridicata în anul 1881, cladirea-muzeu a scolii maramuresene (*), gazduita de casa veche de lemn a scolii confesionale (1786), în care a existat o expozitie scolara si etnografica, acum în reorganizare, Caminul Cultural "Dr. Ioan de Kovats" înaugurat în anul 1935 (caminul poarta numele unei personalitati ignorate acum, avocatul Ioan de Kovats, al carui tata a fost preot în Bârsana). Pe lânga contributia sa culturala si juridica, el a impresionat prin asumarea unui act unic: protesteaza împotriva administratiei maghiare din 1940-1944, ca si a celei militare sovietice din 1944-martie 1945, ferecându-si cu lanturi portile locuintei. În toata aceasta perioada nu a iesit din curte si nici nu a primit pe nimeni în interior, impunându-si astfel un domiciliu fortat, care însemna de fapt o stare de extrateritorialitate si o sfidare a celor doua administratii straine. Scoala din Bârsana poarta numele lui Mircea Vulcanescu, filozof-sociolog al carui bust este situat la intrarea în scoala.
Dupa ce lasam în dreapta drumul de legatura cu Valeni si Calinesti, pe stânga este biserica de lemn greco-catolica "Sf. Petru si Pavel", ridicata între anii 1991-1994, neinspirat acoperita cu tabla. Ceva mai încolo, tot pe stânga, o poarta de lemn monumentala marcheaza întrarea la sculptorul în lemn Teodor Bârsan, renumit pentru troitele si portile realizate din lemn. În muzeul Bârsan (**) - în care expun lucrari si fii lui Teodor Bârsan, pe lânga sculpturi în lemn si radacini prelucrate artistic, sunt expuse si alte variate obiecte de artizanat sculptate în lemn, cele mai atractive fiind lanturile executate dintr-o singura bucata de lemn, pe lânga ciudatenii ca ursi de lemn în marime naturala sau scaune de lemn cu aspect brâncusian. Mai încolo, pe stânga se desprinde valea Muntelui (cu marcaj turistic pâna în pasul Herea), cea pe care porneau în "concediul" estival montan, oile localnicilor spre pasunile satului din muntii Maramuresului. Înainte de iesirea din Bârsana, pe stânga se afla complexul monahal al manastirii Bârsana (***). Locul a fost sfintit în 1 iunie 1993 (ziua Înaltarii Domnului) si de atunci s-a ridicat un complex de cladiri remarcabil prin stilul unitar imprimat de arhitectul Cordos Dorel. Biserica de lemn "Soborul Sfintilor 12 Apostoli" - care se sarbatoreste în 30 iunie (a doua zi dupa cea a Sfintilor Petru si Pavel) a fost ridicata în anii 1993-1995, are demisolul din piatra, dimensiuni de 23x12,2 m si turnul cu înaltimea de 57 m. Complexul monahal mai cuprinde casa cu chilii si Paraclis (1995-1996), altarul de vara (1996-1997), casa mesterilor (1998), poarta manastirii (1998), casa artistilor (1998-1999), turnul-clopotnita (1998-1999), Muzeul de icoane si carte veche "Episcopul Gavril de Bârsana" inaugurat în anul 2005, care expune o parte a tezaurului vechi al bisericilor din întreg Maramuresul (icoane, carti vechi, obiectele de patrimoniu ale bisericutei-monument UNESCO din Jbâr, ceramica, etnografie).
În anul 2009 a fost sfintita Casa voievodala pentru oaspeti si constructiile continua si la exteriorul incintei (o pensiune clasificata, la care se serveste meniul consumat de calugarite), o cladire la care se vor vinde placinte traditionale, dar si în interior (unde în anul 2008 a fost identificata fundatia vechii biserici, putin amonte de biserica noua).
Dincolo de constructiile manastirii, drumul întra în defileul Izei sapat în gresii, ce delimita în vechime cnezatul Cuhea. Cursul Izei este bordat de o lunca mai îngusta, continuata de versanti abrupti. Pe stânga, Piatra Tiganului din cel mai îngust loc al defileului, este locul mai multor batalii mentionate de documente. La confluenta Izei cu Slatioara, la PODUL SLATIOAREI (DJ 186, km 16), în malul drept este o pepiniera si un canton silvic, iar dincolo de pod un popas turistic.
În continuare valea se deschide treptat si ajungem în localitatea STRÂMTURA (DJ 186, km 19), sat extins, la fel ca toate de pe valea Izei. Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihai si Gavril" (**) - monument istoric, dateaza din anul 1661, fiind fosta biserica a manastirii Rozavlea, adusa aici în anul 1771, reparata si extinsa. Bolta naosului are o pictura murala datând din anul 1800. Pe valea Greblei, la 4 km de centrul localitatii, s-a început în anul 1999 constructia manastirii Sf. Paraschiva, care datorita unor întâmplari nefericite, este si acum în stadiu de proiect (s-a amenajat o casa monahala modesta si s-a turnat fundatia bisericii).
Drumul intra apoi în ROZAVLEA (DJ 186, km 27), localitate foarte extinsa, mentionata din anul 1374. Chiar la intrare, spre dreapta un drum trece Iza la dreapta (DC 17) spre satul (fost catun) Sâlta. Mai încolo, în Sesul Manastirii lasam o frumoasa biserica noua de lemn. Centrul localitatii are un Monument al eroilor cu tunuri autentice. Masiva biserica de caramida din centru a avut o "gestatie" prelunga (1935-1971).
Biserica de lemn "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" (**) a fost ridicata în anii 1717-1720 la Petrova, fiind adusa în Rozavlea ulterior ("importul" este aratat de materialul din care este executata biserica: lemn de molid). Biserica este ridicata în stil maramuresean, cu streasina dubla si turn gotic. Pictura din interior este realizata pe pânza aplicata pe lemn (probabil opera lui Ion Plohod din Dragomiresti), pictura din altar fiind realizata în 1823-1835 de Santner Filip. Separata de biserica este o clopotnita de lemn ridicata în sec. XIX, de asemenea monument istoric. O parte din valoroasele icoane pe lemn ce erau pastrate în biserica, fara conditiile de securitate necesitate de valoarea lor, au fost jefuite în anul 1990, dupa ce initial au fost filmate video, ca oferta pentru amatorii de arta veche pe bani.
Localitatea este cunoscuta pentru Festivalul folcloric Roza Rozalina, ce se desfasoara de multi ani la mijlocul lunii august.
Dupa podul de peste Iza, intram în SIEU (DJ 186, km 29), localitate renumita prin depozitele de bronzuri (securi, celturi), descoperite în anii 1913 si 1971 pe Dealul Cârstii (Kacso C., 1977), atestata documentar din anul 1373 sub numele "Sayo". Aici se desparte spre dreapta traseul 12. Putin dupa aceea drumul ajunge la GURA IEUDULUI (DJ 186, km 33). Spre dreapta, drumul asfaltat (DJ 186 C) ne conduce într-un adevarat sanctuar al Maramuresului, localitatea IEUD (km 4), mentionata documentar din anul 1365 sub numele "Jood", adevarat muzeu etnografic viu, cu constructii în majoritate din lemn, unele din sec. XIX. Ieudul este fara îndoiala cel mai însemnat obiectiv turistic al vaii Izei, iar cel mai important obiectiv turistic al Ieudului este biserica de lemn "Nasterea Maicii Domnului" (Biserica din Deal) (***), monument al patrimoniului mondial UNESCO, considerata cea mai veche biserica de lemn din Maramures, atestata din anul 1364. Este o biserica realizata din lemn de brad, cu ferestre mici, pictura fiind realizata de Alexandru Ponehalschi în 1782. Datele oficiale (Ministerul Culturii) aratau în anul 2004, ca acest monument istoric dateaza din sec. XVII. Aici a fost redescoperit (în podul bisericii) Codicele de la Ieud, considerat cea mai veche pravila (lege bisericeasca) scrisa de mâna în limba româna cu litere chirilice, datata de unii specialisti în anul 1391, legând-o astfel de manastirea Peri. Aceasta desi traducerea textelor religioase în limbile nationale este un rezultat al Reformei religioase, ce a început în Transilvania în sec. XVI-lea, fapt confirmat de gasirea tot aici, a unui fragment din Pravila lui Coresi (tipograf adus la Brasov de sasii evanghelici, cu scopul atragerii românilor ortodocsi din Transilvania la Reforma religioasa începuta în Europa Centrala).
Daca biserica din Deal impresioneaza prin misterul unei vechimi multiseculare, Biserica de lemn din Ses (***) te impresioneaza prin dimensiuni si armonia proportiilor. "Catedrala" de lemn edificata în anul 1718, pictata în anul 1841 (pictura acum aproape complet stearsa) are acoperisul în doua trepte si panta acestuia este extrem de accentuata. În curte se afla o clopotnita de lemn ridicata în sec. XIX-lea (monument istoric, la fel ca si biserica), iar la intrare pe dreapta este monumentul funerar al familiei Biltiu-Dancus, ridicat de sculptorul si pictorul Traian Biltiu Dancus în anul 1935, de asemenea monument istoric.
Lânga biserica, Muzeul Maramuresului a amenajat Casa Muzeu Dunca Pâtu (*), inaugurata în anul 2007. Aici o camera expune un interior traditional din Ieud, cu uneltele si obiectele traditionale, cealalta fiind dedicata rezistentei anticomuniste a ieudenilor. În 3 mai 1949 aici a fost împuscat un membru din grupul de rezistenta, alti trei fiind arestati. Din familia Dunca Pâtu (cea care a donat pentru muzeu, casa, curtea si gradina) au fost arestate 5 persoane.
Dincolo de apa Ieudului se afla Muzeul privat Ples (*), amenajat într-o casa veche de lemn, datând din sec. XVIII-lea, Aici sunt prezente obiecte traditionale vechi, documente istorice, atractia fiind prezentarea modului arhaic de prelucrare a cânepii si inului pentru tesaturile traditionale, la vederea cânepii cultivate chiar în curte, multi straini (cunoscatori) exclamând cu mirare "canabis !" .
Manastirea Sf. Trei Ierarhi (*) este situata pe valea Slatinii, în apropiere de izvorul Recea. Vechea manastire cu acest hram a existat pâna în anul 1886. Manastirea a fost întemeiata de familia Balea în anul 1709 (exista si datari fanteziste înca din sec. XI-lea, cum este si cea de la intrarea în noua biserica a manastirii). Ca si multe alte manastiri, aici era si scoala de copisti si cântareti în strana. În anul 1993 locul a fost sfintit si a început constructia unei biserici de lemn cu o înaltime de 58 m, acum complet edificata, fiind în curs amenajarea interiorului. Drumul spre manastire începe de la Biserica din Deal, pe la Coasta Balestilor, lasând în dreapta Iezerul (denumit si Salinele turcesti), mlastina acoperita aproape în întregime cu stuf. În amonte de manastire, lânga fosta livada a familiei Mihalyi de Apsa, se afla un izvor mineral puternic sulfuros, utilizat într-un mic stabiliment balnear.
Biserica din centrul localitatii (ridicata între anii 1974-1984) are în fata un Monument al Eroilor, ridicat în anul 1937 în memoria celor 90 de localnici cazuti în primul razboi mondial.
Localnicii se mândresc cu faptul ca de când exista Registrele de stare civila (1787) si pâna în anul 1980, în Ieud n-a existat nici un divort, ca primul maramuresean membru al Academiei Române s-a nascut în Ieud în anul 1844 (dr. Ioan Mihalyi de Apsa), ca bunicii lui Andrei Muresanu, autorul imnului pasoptist (dar si post-1989) "Desteapta-te române" au fost ieudeni, ca în anul 1945, 250 de tineri din Ieud au participat la marsul împotriva alipirii Maramuresului românesc la Ucraina, cu pancarte pe care scria: "Ieud este în România", ca Nicolae Iorga a fondat o biblioteca în Ieud.
Localitatea este punctul de plecare spre partea marginala nord-vestica a muntilor Tiblesului. Drumul asfaltat (DC 18) strabate în amonte "cartierul" Plopsor (catun nu poti sa-i zici la dotarile pe care le are), cu doua biserici de lemn postrevolutionare ce poarta "marca" aceluiasi remarcabil mester Gavril Hotico-Herenta, originar tocmai de aici, apoi lasa în stânga pe Magura o cruce de metal de 7 m înaltime si 3 m latime, ridicata în anul 1994 la îndemnul a doi calugari din Tara Sfânta, originari din Ieud (Vasile si Andreia Gogea). Drumurile forestiere se ramifica pe vaile Ursului, Râusor si Cârligaturii, ducând într-o zona putin cunoscuta si umblata a muntilor Tiblesului, cea a vârfurilor Magurita-Cârligaturii.
Revenim la Gura Ieudului pentru a intra apoi în alta localitate voievodala a Maramuresului - BOGDAN VODA (DJ 186, km 36), fosta Cuhea, atestata documentar în anul 1353 sub numele "Kohnya", capitala a cnezatului de pe cursul superior al Izei si Viseului. În centrul localitatii se înalta (dupa eforturile de 38 ani ale lui Vasile Deac-Mosu, personalitate remarcabila a localitatii), statuia ecvestra a voievodului Bogdan de Cuhea (*), întemeietor al Moldovei independente. Statuia este cea mai mare de acest gen din Maramures, fiind realizata de sculptorul Ioan Marchis, ea reprezentându-l pe voievodul Bogdan calare, în tinuta de lupta, înconjurat de cinci nobili-ostasi ai sai (unul dintre acestia are, nu din întâmplare, trasaturile lui Vasile Deac-Mosu, cel care s-a zbatut 38 de ani pentru ridicarea acestui monument, rugând si încercând sa convinga 16 ministri ai culturii.) Pentru realizarea statuii s-au utilizat 22 tone de bronz.
Biserica de lemn "Sf. Nicolae" (**) - monument istoric ce dateaza din anul 1718, este ridicata din lemn de brad si este reprezentativa pentru bisericile de lemn maramuresene: acoperis cu poala dubla, proportii dezechilibrate prin favorizarea unei singure dimensiuni - înaltimea. Pictura mai veche este realizata pe pânza, cea mai noua este facuta direct pe lemn. Biserica ar fi meritat statutul de monument UNESCO, dar ridicarea recenta în apropiere a unei biserici de 35 m lungime si 20 m latime, afecteaza ambientul vechii biserici.
Ceva mai încolo, pe dreapta se afla fundatia unei biserici de piatra cu dimensiuni relativ mari (lungime 23 m, latime 13,5 m), considerata (pe baza materialelor arheologice) a fi biserica voievodala a lui Bogdan. Biserica este de factura catolica, cu morminte aflate în incinta bisericii. În fata zidurilor restaurate si protejate cu un acoperis ale bisericii de piatra, se afla o biserica din lemn ortodoxa ridicata în anul 1937.
Pe drumul (DJ 188) spre Bocicoel se pastreaza cel mai autentic colt de sat maramuresean traditional, ce include si o casa-muzeu locuita si vizitabila: Casa Vasile Deac-Mosu (**). Casa de lemn construita în anul 1780 este administrata de Muzeul Maramuresului Sighetu Marmatiei, care a asigurat si o parte din obiectele vechi. Sa mai mentionam ca pe izvorul Slatinii (care vine dinspre Ieud), la cca 500 m de ultimele case, se afla o "slatina" -izvor suprasarat, mult utilizat, în special pentru conservarea calitatii slaninii afumate.
Dincolo de podul peste Iza întram în DRAGOMIRESTI (DJ 186, km 39), localitate declarata oras în anul 2004 pentru utilitatile pe care le detine, nu pentru aspectul care e evident rural. Orasul este cel mai mic din judetul Maramures, având în anul 2007 o populatie de doar 3167 locuitori. Localitatea este atestata documentar din anul 1373 sub numele "Nyres". Biserica de lemn de aici, cu hramul "Adormirea maicii Domnului" a fost dusa din anul 1936 la Muzeul Satului din Bucuresti. Înainte de centru lasam în stânga biserica de lemn greco-catolica edificata în anul 1996, si apoi tot în stânga se afla "Muzeul Tarancii Române" (**), inaugurat în anul 2001. El este gazduit de o casa de lemn construita din lemn de molid între anii 1720-1722. La intrare, o troita - opera cunoscutului Alexandru Perta-Cuza din Târgu Lapus, poarta chipurile Maicii Domnului, Sfintelor Teodora, Paraschiva si a Femeilor mironosite. Tot în curte mai este un fus cu zurgalau, sculpturile unor femei maramuresene (autor Ion Serban din Rogoz), un razboi de tesut si un prepeleac cu vase smaltuite de bucatarie, în lipsa dulapurilor de bucatarie. În interior gasim masti, colaci, obiecte utilitare de lemn, cuptor de pâine, multa ceramica, costume populare, perne, cergi, desagi.
În amonte, de lânga biserica ridicata dupa anul 1923, spre dreapta se desprinde drumul de pe V. Baicu (nume în care recunoastem usor pe cel al lui Balcu -întemeietorul Ieudului, nepotul lui Dragos de Bedeu, familie care dupa ce trece la catolicism, se bucura de importante functii în Transilvania) ce duce spre vârfurile principale ale Tiblesului. Dupa ce ajunge pe malul Baicului, un pod spre dreapta ne conduce la Rezervatia naturala Dumbrava, situata pe pârâul Ruginoasa, o zona mlastinoasa de cca 5 ha, unde cuibaresc specii de pasari ocrotite în toata Europa. Trebuie amintit ca toata valea Izei face parte din Situl Natura 2000 Valea Izei-Dealul Solovan. În continuare drumul auto forestier de pe V. Baicu, reabilitat între anii 2008-2009, dupa ce iese din "oras", lasa în stânga valea Idisor, ajungând apoi la bifurcatia drumurilor forestiere de la confluenta Baicului cu valea Caliman, loc în care la începutul lunii mai se desfasura o importanta manifestare pastorala: - "Ruptul sterpelor", sinonim al "Sâmbrei oilor" osenesti sau al "Masurisului" lapusan si salajan, eveniment pastoral important al proprietarilor de oi, când se deruleaza prozaicele masuratori ale drepturilor în cas si urda. O data partea de reglementare definitivata, cei prezenti si invitatii lor se bucura, manânca si beau din cele aduse de acasa, dar primesc si portii din balmosul "împaratesc" preparat cu aceasta ocazie. Cei doi afluenti importanti ne conduc prin poieni minunat împodobite cu bulbuci de munte în luna iunie, spre culmile Tiblesului. Lipsa unor ghiduri turistice montane nu trebuie sa ne descurajeze, caci ne ajuta sa devenim exploratori montani, în loc de turisti anonimi.
Înspre capatul sud-estic al orasului Dragomiresti, la dreapta sub poala padurii, se afla un mic stabiliment balnear, ce utilizeaza sezonier o apa usor sulfuroasa, pentru tratarea traditionala si ieftina a bolilor ce afecteaza încheieturile.
Înainte de iesirea din Dragomiresti, spre dreapta se poate ajunge la Mânastirea "Sf. Ilie" din Arinii Runcului. O manastire reactivata în anul 1991, pe locul unui asezamânt monahal ceva mai vechi (1950-1958), acesta din urma fiind de fapt un "transplant" al manastirii ridicate în anul 1926 pe valea Prihodistea (afluent drept al vaii Baicului, aval de confluenta cu valea Caliman), arsa în anul 1949, urmasa a unei manastiri de sec. XVII-XVIII-lea a carei localizare nu se mai stie. Are o icoana "Facatoare de minuni" reprezentând-o pe Maica Domnului cu Pruncul în brate, scapata miraculos incendiului din 1949. Staretul manastirii este cel ce înregistreaza minunile facute de icoana (numeroase dupa el), eficienta vazându-se mai ales în cazurile de epilepsie (considerate din pacate si acum "posedari" ale diavolului, nu doar o boala a creierului).
Dincolo de Dragomiresti întram în orasul SALISTEA DE SUS (DJ 186, km 44). Localitatea avea o populatie de 5122 locuitori în anul 2007. Înainte de centru, spre dreapta se deschide valea Buleasa, pe care ceva mai încolo putem vedea pe dreapta scoala veche (*) construita din bârne despicate de brad la începutul sec. XX-lea, iar apoi pe stânga, biserica de lemn Sf. Nicolae (a Bulenilor) (*) construita în anul 1720 sau 1722 (Ministerul Culturii indica anul 1736), cu o silueta destul de semeata, având acoperisul cu poala dubla. Pictura murala a lui Radu Munteanu din anul 1775 se pastreaza doar fragmentar. Pe valea Buleasa la cca 5 km amonte, s-a sfintit în anul 2008 o manastirea cu constructii modeste.
În parculetul din centrul localitatii a fost adusa si reabilitata o veche casa de lemn (*) - monument istoric (construita în anii 1740-1750), cu scopul de a deveni un mic muzeu etnografic. Putin mai încolo, pe stânga pe un dâmb se afla biserica de lemn Sf. Nicolae (a Nistorestilor) (*) - mai micuta si mai veche (construita în anul 1680) decât biserica Bulenilor. Turnul si pridvorul au fost adaugate dupa primul razboi mondial. Biserica are traditionalul acoperis cu poala dubla, pictura interioara fiind deteriorata.
Ne apropiem de obârsia Izei, caci urmeaza ultima localitate - Sacel (DJ 186, km 51). Localitatea este cunoscuta în special prin ceramica de Sacel (**), promovata multi ani de Tanase Cocean, renumit mai ales pentru ceramica utilitara (ulcele de apa, tigaite, vase de pus laptele la prins, oale de fiert sarmale). Acum traditia este continuata în atelierul mesterului Tanase Cocean de pe izvorul Bistritei, de catre Tanase Burnar, care produce în special ceramica decorativa-artizanala. Ceramica de Sacel este rosie, nesmaltuita, decorata prin lustruire cu piatra.
Renumit este si mesterul Susca Vasile prin mastile demonice utilizate la sarbatorile de iarna (arhaism precrestin). În Sacel sunt doua biserici de caramida -monumente istorice, prima fosta greco-catolica, înainte de centru, construita între anii anii 1905-1909, si alta în centru, ridicata în anul 1902.
În centrul localitatii, lânga primarie, exista un mic muzeu etnografic local. În capatul localitatii, drumurile se despart. Spre sud DN 17 C urca în serpentine în versantul stâng al V. Carelor, pâna în pasul Setref (826 m), rascruce între Maramures si Nasaud, Iza si Salauta, muntii Rodnei si cei ai Tiblesului. Aici în vecinatatea hanului lui Patru (Bârlea) se organizeaza în 25 octombrie, în ajun de Sf. Dumitru, un festival folcloric mai putin mediatizat, dar autentic, denumit "Sarbatoarea pacurarilor", o adevarata nedeie desfasurata la încheierea sezonului estival montan al pacurarilor maramureseni si nasaudeni.
De la bifurcatia amintita, DN 17 C îsi continua urcusul pe valea Izei, trece pe sub viaductul caii ferate si în câteva serpentine, ajunge în Dealul Moiseiului (707 m) pe culmea dintre obârsia Izei si Viseu. De aici se desprinde spre dreapta drumul forestier spre izvorul Izei unde atractiile sunt Izbucul Izei (**), Preluca Izei cu peretii de calcare din aval, Taul Muced (**) -rezervatie naturala, vârful stâncos Capul Muntelui, Ulita de Piatra, peretele stâncos din Toplicioara, crucea de lemn a lui Alexa Grad (1915-1921). Un lucru interesant si probabil unic este faptul ca drumul are casele din stânga apartinând de Moisei si cele din dreapta de Sacel. Din Dealul Moiseiului, drumul este urmat de un marcaj turistic triunghi rosu, care urca pâna la pestera Izei - rezervatie naturala, un ponor stâncos spectaculos ce înghite apele pârâului Batrâna (denumit în aval din acest motiv - Sterpu), o pestera cercetata pe mai mult de 3,7 km, accesibila doar cu echipament special si în perioade fara precipitatii.
Din Dealul Moiseiului soseaua cobora în serpentine spre Izvorul Negru. De aici spre dreapta, o abatere de 2 km ne aduce la manastirea Moisei (**) -monument istoric, straveche asezare monahala, mult extinsa sub pastorirea arhimandritului Ioan Horea, renumita pentru amploarea procesiunii din 15 august (Adormirea Maicii Domnului). Primul staret al manastirii, ieromonahul Iosif este mentionat din anul 1599, pe o bârna a bisericii vechi de lemn - monument istoric, sfintita în anul 1672, cu pictura din anul 1699, acum aproape complet stearsa. În anul 1769 manastirea Moisei era metoc ("filiala") a manastirii Putna, care trimite aici psaltiri si calugari. Acest lucru face ca multe dintre primele texte traduse din slavona în româna, identificate în manastirile din Moldova (Psaltirea Scheiana, Codicele Voronetean, Psaltirea Hurmuzachi), sa fie atribuite calugarilor de la Moisei. Biserica de caramida cu hramul "Adormirea Preacuratei Vergura Maria" a fost construita în anul 1911, fiind renovata si repictata în anul 1980. Tot monument istoric sunt stâlpii de piatra ai Drumului Crucii, construiti în sec. XVII. Manastirea a fost multa vreme o "insula" ortodoxa, pâna în anul 1840 când devine parohie unita, apoi manastire basilitana, pentru ca în anul 1948 sa redevina ortodoxa.
Revenind la ramificatia din Izvorul Negru, drumul auto traverseaza Viseul, ajungând în DN 18 (traseul 7).
  9. Vadul Izei - Bârsana - Sacel - pasul Setref sau Moisei
TRASEE TURISTICE
20
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1