Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement - Trasee turistice - Harta turistica - Agentii de turism - Cazare - Restaurante - Agrement
www.maramures-ofertaturistica.ro
DJ 109 F strabate în continuare Tara Lapusului. La km 3 se afla localitatea DAMACUSENI, în centrul ei aflându-se o biserica reformata (*) - monument istoric, ridicata în anul 1700. Dupa incendiul din anul 1942, biserica este reconstruita în forma actuala dupa proiectul lui Kós Károly, în maniera bisericilor din zona Calata-Huedin, fiind sfintita în anul 1945. La baza turnului exista cele 4 turnulete, caracteristica a stilului transilvan. În interior exista o inscriptie din anul 1771, iar pe latura sudica, pietre de mormânt de tip obelisc, sculptate în gresie, având în partea de jos incizat semnul "Pericol de moarte" - craniul cu cele doua oase încrucisate. La intrarea dinspre Târgu Lapus, un drum duce spre dreapta (1,5 km) spre un iaz asezat aproape de liziera padurii (taul lui Tuli), oglinda de apa marginita de vegetatie acvatica, apreciat loc de agrement si pescuit (crap, caras, biban). La km 5, pe dreapta se desprinde drumul spre Grosii Tiblesului (DJ 171 A), care urca pe platoul Obreja (extinsa terasa fluviatila, formata la confluenta Lapusului cu valea Suciului), unde mai întotdeauna putem vedea stoluri de nagâti - pasari de talie medie, având pe cap un ciuf caracteristic, coborând apoi în valea Suciului. Satele de aici au multe asemanari în port si traditie, dar si de rudenie, cu cele din zona Nasaudului. La intrarea în SUCIU DE JOS lasam pe stânga satul de vacanta francez Obreja (a carei constructie a început în anul 2004). În centrul localitatii (km 5) se situeaza doua biserici ridicate în a doua jumatate a sec. XIX-lea. Biserica din aval, cea cu turn ascutit, conserva mai multe monumente funerare vechi, confectionate din gresie, printre care si monumentul preotului greco-catolic Elia Popescu (1788-1883), ctitor al bisericii. Urmatoarea localitate este SUCIU DE SUS (km 10), care a dat numele unei culturi din epoca bronzului. În centrul localitatii, în anul 2003 s-a înaltat statuia de bronz a lui Atanasie Mot Dâmbul, moldovean stabilit în Zagra, ofiter al regimentului graniceresc din Nasaud, implicat în actiunile militare ce au avut loc în anul 1848 în zona Chioarului si Lapusului (autorul sculpturii este Ioan Marchis). Monumentul este strajuit de doua tunuri din sec. XX-lea si statuia poarta uniforma vânatorilor de munte austrieci, purtata în armata austriaca si de nasaudeni. În centrul localitatii se afla si alte cladiri interesante, mai vechi sau mai noi. Biserica ortodoxa "Sf. Trei Ierarhi" a fost sfintita în anul 1886, fiind reabilitata recent. O cladire veche de lemn, locuita, exista tot în centrul localitatii. Biserica greco-catolica "Adormirea Maicii Domnului" a fost construita între anii 2001-2007 si are o colectie etnografica mica dar valoroasa (piese vechi de port popular, o lada de zestre, tesaturi de casa, ceramica utilitara). Cladirea veche a primariei dateaza din sec. XIX-lea si a fost conacul familiei Teleki, iar din anul 1916 a baronului Nicolici, care a cumparat domeniul de la familia Teleki. Înainte de centrul localitatii, spre dreapta porneste drumul pe valea Candela-valea Trestia, care traverseaza în judetul Bistrita Nasaud peste Dealul Spanului, strabatând apoi localitatile Agriesel, Agries, Târlisua. Din acest drum urmând la dreapta drumul de pe valea Periac, si apoi la stânga cel de pe valea Breaza, ajungem dupa 5 km de la ramificatie, la manastirea "Sf. Treime" Breaza. Aici în anul 1956, preotul Florea Muresan construieste un schit din lemn, incendiat de autoritati în anul 1958, când ctitorul manastirii este arestat din nou (mai fusese la sinistrul "Canal" între anii 1950-1953). Din anul 1990 a început constructia actualului complex monahal, ce cuprinde acum biserica cu pictura exterioara, în stil "voronetean", casa monahala, monumentul funerar comemorativ al preotului Florea Muresan (mort la Aiud în anul 1961), o capela de lemn ridicata pe locul vechiului schit. De la manastire se poate urca pe vârful Breaza (974 m), larg punct de belvedere. Un drum auto ce lipseste de pe harti, traverseaza culmea Brezei pâna în localitatea Breaza din judetul Bistrita-Nasaud.
Dincolo de centrul localitatii se desprinde la dreapta drumul (DC 58) spre satul Larga, trecând prin catunul Copacisa. În LARGA (km 5) pe o mica înaltime se afla biserica de lemn "Sf. Dumitru" (*) - monument istoric ridicat din lemn de brad pe talpa de blocuri de gresie, datata oficial din anul 1771, deasupra usii de intrare este incizat anul 1802, iar traditia o duce pâna în anul 1604, fapt putin probabil pentru ca în anul 1630 satul avea doar 12 locuitori. Pictura pe pânza din interior a fost realizata de Opris Georgie din Baia Sprie în anul 1840. Mai exista o biserica ortodoxa noua, ridicata între anii 1950-1956 si o grota a Fecioarei Maria, aducând mai mult cu o galerie de mina, realizata în anul 1988. În anul 2004 se pastra înca lozinca postrevolutionara "Jos colectivu". Exista si un Monument al eroilor ridicat în anul 1958. Din sat, un drum de jeep, trece culmea în localitatea Moliset din judetul Bistrita-Nasaud.
Revenind în DJ 171 A, continuându-ne drumul. Lasam pe dreapta frumoasa terasa Troian, cu o vedere ampla asupra vârfurilor principale ale Tiblesului, apoi la km 20 ajungem în comuna GROSII TIBLESULUI, cel mai important punct de plecare pe traseelor montane din muntii Tiblesului. Accesul auto se face pe valea Bradului, cca 11 km pâna la Grohot. Pe acest traseu, în versantul drept al vaii Bradului, aval de confluenta cu valea Ciceului, se afla pestera Ponorul Jitelor, declarata arie naturala protejata de interes local, desi este cea mai mare cavitate dezvoltata în gresii din România, o cavitate labirintica, cu dezvoltare de 1020 m, vizitabila doar cu echipament special, intrarea facându-se printr-un put de 40 m adâncime.
Biserica din Grosii Tiblesului a fost ridicata între anii 1889-1898, resfintita în anul 2000 dupa o renovare ampla. Lânga Caminul cultural se ridica Monumentul eroilor ridicat în anul 1975. Ceva mai în amonte, "cartierul Greble este locuit de o populatie cu origine secuiasca, adusa de familia Banffy pentru lucrul la padure si fabricare de mangal. Aici se afla o biserica romano-catolica ridicata în anii 1902-1903, renovata si extinsa de mai multe ori.
Revenim pe valea Lapusului în DJ 109 F si la km 7 ajungem în ROGOZ. Spre stânga pe DJ 171 C ajungem în curând la "perla" Tarii Lapusului, biserica ortodoxa de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" (***) - monument istoric si al patrimoniului mondial - UNESCO. Biserica a fost ridicata din lemn de ulm în anul 1663, pictura interioara pe pânza fiind realizata de Radu Munteanu din Ungureni si Nicolae Man din Poiana Porcului (numele actual al localitatii este Fântânele) în anul 1785. Pe usa de intrare este incizat anul 1560. Bolta a fost repictata în anul 1834. În anul 2007 s-a ridicat la intrarea în incinta bisericii "Casa Lapusana" - o constructie de lemn ce va gazdui un mic muzeu etnografic. Biserica are o înaltime de 27 m. În apropiere se afla biserica greco-catolica de lemn "Sf. Cuvioasa Paraschiva" (*) - de asemenea monument istoric, ridicat în anul 1695 la Suciu de Sus (data oficiala este sec. XVIII-lea), adusa pe actualul amplasament în anul 1883. Decoratia în lemn si pictura sunt mai modeste decât ale vecinei. Între DJ 109 F si cele doua biserici de lemn, se afla vechea biserica ridicata în anii 1914-1922, a carei demolare este previzibila, pentru ca în apropierea ei în anul 1996 au demarat lucrarile de ridicare a noii biserici "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril". În Rogoz, la nr. 247 locuieste sculptorul Nicolae Serban, care si-a transformat locuinta si curtea în muzeu (**). Sculpturi variate în lemn (personaje istorice si religioase, tarani, obiecte de arta traditionala - icoane, masti, fuse cu zurgalai, linguri, cauce, pecetare, radacini prelucrate, troite, bisericute, crucifixe), obiecte etnografice (cergi, perini, stergare, zadii, fete de masa), ceramica (oale, ulcele, cani, strachini, ulcioare). Traversând Lapusul, pe stânga lasam un izvor mineral, situat la o adâncime de peste 20 m, într-o gaura de sonda, din care apa se poate scoate doar daca împrumutam de la localnici funia si galetusa adaptata diametrului gaurii. Drumul de pe valea Rogozului ajunge dupa 7 km în localitatea LIBOTIN (km 7). Aici se afla Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" (*), ridicata în anul 1671 în Remetea Chioarului, adusa aici în anul 1811. Pictura realizata în anul 1811 se pastreaza destul de bine. La 2 km amonte, drumurile se despart. Spre stânga, dupa înca 2 km ajungem în CUPSENI. Localitatea a fost înfiintata în anul 1584 de fratii Cupsa, originari din Calinestii Maramuresului, dintre care unul, plecând la Magoaja, a fost stramosul familiei Cupsa-Pintea, din care se trage Pintea Viteazu. Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" (*) - monument istoric, a fost construita în anul 1600 (varianta oficiala spune de sec. XVIII-lea), fiind pictata de un zugrav anonim în anul 1823, în maniera lui Radu Munteanu din Ungureni. Este situata în cimitir. Biserica de lemn "Sf. Prooroc Ilie" (*) -tot monument istoric, a fost construita în Peteritea în sec. XVIII-lea si adusa în localitate în anul 1848. În localitate exista si o biserica noua, sfintita în anul 1936. De la bifurcatia mentionata anterior înainte de Cupseni, spre dreapta dupa 2 km drumul (DC 54) ajunge în UNGURENI, sat ce se întinde pe o lungime de cca 11 km. Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" (**) - monument istoric, a fost ridicata în anul 1682 din lemn de frasin adus de pe valea Ariesului din Tibles. Are acoperis înalt, în stilul bisericilor maramuresene, cu pictura realizata în stil bizantin în anul 1692, repictata de Radu Munteanu (din localitate) în anul 1782 si apoi pictata din nou în anii 1824-1826 de Buda Pricopie, ultima pictura destul de bine conservata pe alocuri. În zona centrala, în apropiere de biserica noua ridicata între anii 1978-1983, se afla fosta biserica greco-catolica ridicata din piatra între anii 1885-1888. Biserica a fost utilizata pâna la ridicarea bisericii noi, apoi în anul 1985 a fost traznita si nu s-a mai refacut.
Revenim la ramificatia de la Rogoz, continuându-ne drumul pe DJ 109 G de pe V. Lapusului. Dupa ce lasam pe stânga o troita cu fântâna, cu cca 600 m înainte de intrarea în localitatea Lapus, un drumeag spre dreapta duce spre necropola tumulara (*) din epoca bronzului târziu, si anume spre cel mai mare tumul (movila), cu diametrul de cca 40 m. Tumulii (necropola are cca 70, dar terenul fiind cultivat, morfologia lor este din ce în ce mai estompata) sunt de fapt morminte de incineratie. În structura tumulului principal se observa împrejmuirea cu pietre de râu si vatra de incinerare. Sapaturile arheologice au recuperat mai multe obiecte de bronz si ceramice, depuse ca ofranda.
Localitatea LAPUS (km 12) este situata pe rama depresiunii cu acelasi nume, impresionând prin prezenta unor case vechi de lemn, micute, cu ceardac, înnegrite de vreme, cu acoperisul din sindrila, în 4 ape. Dincolo de podul peste Lapus, în micul parc din centrul localitatii, se înalta un Monument al eroilor din localitate (ridicat în anul 1992), cazuti în lungul Europei în cele doua razboaie mondiale si o cruce care comemoreaza anul sfânt 1933 (sfânt pentru ca atunci au fost comemorati 1900 de ani de la patimile si Învierea Domnului Isus Hristos). Deasupra parculetului se ridica o biserica din piatra (**) cu aspect arhaic, având un turn disproportionat ca latime fata de dimensiunile bisericii. Biserica este acum ortodoxa, fiind ridicata în anul 1585 (una dintre cele mai vechi biserici din Tara Lapusului). În fata intrarii este un paltin secular cu diametrul de cca 1,5 m. Putin mai încolo de centru, spre stânga se poate urca la biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" (din Dâmb, a "nemesilor") (**) - monument istoric, construita din lemn de frasin si paltin în anul 1697 (dupa Ministerul Culturii), localnicii spunând ca biserica a fost ridicata între anii 1582-1583, ca usa de intrare în pronaos pastreaza urma unei lovituri de topor, din timpul invaziei tatarilor din anul 1661. Usile împaratesti dateaza din anul 1742. Pictura murala se pastreaza doar fragmentar. "Masa mosilor" este realizata din bârne de stejar impresionante. În cimitirul din jurul bisericii atrag atentia cruci mici de lemn de doar 0,4-0,5 m înaltime, cruci sapate din gresie si mai ales pietre de mormânt vechi, sub forma unor placi de gresie, crucea fiind incizata pe o fata a placii. În localitate exista mai multe biserici noi, cea mai veche dintre ele fiind biserica din Balta, terminata în anul 1906. La iesirea din localitate, un drum se desprinde spre dreapta, înscriindu-se pe valea Râoaia. În stânga drumului, pe terasa extinsa, mai exista constructii vechi care au apartinut Topitoriei de fier (*) Podul Râoii, ridicata între anii 1847-1849, unde se prelucra minereu de fier de la Baiut si Razoare. În anul 1892 uzina se închide, utilajele transferându-se la Hunedoara, dar un atelier ce confectiona unelte de fier (sfredele miniere, cutite de plug) a functionat pâna în anul 1946.
Dincolo de terasa, spre stânga se desparte drumul forestier de pe valea Zimbrita, unde în anul 1980 s-au construit 5 iazuri ce se întindeau pe 15 hectare, loc atractiv de recreere si mai ales pescuit. Iazurile de pe Zimbrita (*) au mai ramas doar 2, terenurile fiind retrocedate, lacurile secate, pentru ca acum terenurile desecate sa ramâna nefolosite. La 3 km de la drumul judetean, pe fosta vatra a satului, în anul 1994 a început ridicarea manastirii "Nasterea Maicii Domnului" Lapus (**). Biserica de lemn în stil maramuresean a fost ridicata în anii 1994-1995, sfintita în anul 2004 dupa realizarea picturii interioare. Complexul monahal cuprinde casa cu Paraclis, altarul de vara si poarta de intrare de 17 m înaltime, pe lânga alte constructii gospodaresti (ateliere, iaz, sera). Casa monahala are un muzeu ce contine peste 3000 de obiecte donate de preotul Ilie Bolchis: în mare parte piese etnografice (obiecte de îmbracaminte, instalatii traditionale (melita de prelucrat cânepa, presa de ulei, roata olarului, moara cu pietre), ceramica, dar si multe alte lucruri de interes: arme vechi (o ghioaga de pe vremea lui Pintea Viteazu -1700), doua pistoale vechi de cca 200 ani), harti vechi, tiparituri bisericesti, obiecte din fier lucrate la topitoria de la Podu Râoii, un ingenios lacat din lemn, fara cheie si multe altele. Tot aici se pastreaza si biblioteca personala a preotului Ilie Bolchis, cu peste 3.000 de volume. La înca 5 km amonte de manastire, pe drumul forestier de pe valea Râoaia, se afla un interesant loc de popas -Izvorul Bratienilor. În perioada interbelica, pe peretele stâncii de la Izvorul Pietrii a fost montata o placa în care se multumea Bratienilor si Partidului National Liberal pentru retrocedarea padurii comunei Lapus, în anul 1934. De atunci izvorul a fost denumit "al Bratienilor", chiar si dupa ce placa a fost distrusa, ca mai multe astfel de marturii. În anul 1993 placa a fost reconstruita, ridicându-se si un loc de popas.
Revenim în DJ 109 G, continuându-ne drumul spre izvoarele Lapusului. La km 22 ajungem la Gura Poienii. Drumul de pe valea Poienii (DC 56) ne duce dupa 2 km sub Piatra Pintii. Urcând la dreapta pe marcajul turistic, ajungem în cca o ora de mers la Pestera cu Oase (*) - rezervatie naturala, o cavitate de cca 40 m lungime, usor accesibila, din care s-au colectat oase de Ursus spelaeus în sec. XIX-lea. Pestera se dezvolta într-un olistolit de calcare eocene (bloc de mari dimensiuni, înglobat în formatiuni sedimentare mai noi). La km 5 drumul ajunge în POIANA BOTIZII, unde pe stânga, pe o mica înaltime se înalta biserica de lemn "Sf. Apostoli Petru si Pavel" (*) - monument istoric ridicat între anii 1825-1830. Privind pe cursul apei, privirea ne este atrasa de culoarea rosietica a rocilor. Sunt marne rosii din Cretacicul superior, denumite "marne de Puchov" (dupa localitatea din Polonia unde au fost descrise pentru prima data), care se întind în lungul Carpatilor din Polonia pâna în valea Prahovei. Aproape de capatul din amonte al satului, un mic afluent stâng al vaii Poienii - valea Varastina, apar niste roci "exotice" - klippele (denumirea semnifica rocii straine mai vechi, încorporate în roci mai noi) pienine (numele provine de la muntii Pieniny, de la granita dintre Polonia si Slovacia). Aceste roci (tufuri, calcare, flis) ce apar pe o distanta scurta, sunt o veritabila atractie pentru specialisti, ele întinzându-se din Alpi prin Carpati, doar pâna la Poiana Botizii, marcând sutura dintre doua placi continentale: Eurasia si Africa. La cca 3 km amonte de sat exista un interesant izvor mineral pulsatoriu, deschis în anul 1969 printr-o sonda de cercetare, care are pulsuri de degazeificare si crestere a nivelului de aproape 0,4 m, la perioade de 12-14 minute.
Revenim în valea Lapusului si la km 25 ajungem în STRÂMBU BAIUT, la intersectia de drumuri vegheata de Monumentul Minerului, ridicat în anul 2003 de sculptorul Ioan Marchis, cu putin timp înainte de sistarea mineritului în bazinul minier Baia Mare (1 decembrie 2006). Spre dreapta, drumul (DJ 109 U) ajunge în BAIUT (km 30) - fost centru minier timp de secole, localitate cu atributele unei statiuni balneoclimaterice: paduri de conifere si izvoare minerale. Cunoscatorii vor aprecia casele vechi de lemn, netencuite, acoperite cu sindrila sau tabla vopsita. Biserica "Sf. Apostoli Petru si Pavel" (*) - monument istoric, este o curiozitate, fiind construita între anii 1814-1820 de doua comunitati religioase având acelasi "pastor" suprem: romano-catolici si greco-catolici (deveniti ortodocsi prin decret în anul 1948), de atunci si pâna în anul 2008 (când romano-catolicii îsi termina biserica proprie, având hramul "Îndurarea Divina" - sarbatoare celebrata pentru prima data în piata Sf. Petru din Roma în anul 2000, decretata de papa Ioan Paul al II-lea) fiind utilizata alternativ de cele doua culte, printr-un ingenios sistem de scripeti, ce modifica atunci când era necesar, iconostasul ortodox cu însemnele romano-catolice. În fata bisericii sunt mormintele a doi preoti (Cornel Fucec 1901-1979 si István Bilboc (1950-1999), pe zidul bisericii fiind amplasata o placa memoriala pentru preotul Sándor Bokok, disparut misterios în anul 1971, probabil victima a regimului. Înainte de centrul localitatii, la parterul unui bloc, în cladirea Bibliotecii s-a deschis în anul 2006 un mic Muzeu al traditiilor si mineritului (*) cuprinzând 134 obiecte legate de minerit, o colectie de flori de mina, 124 de obiecte etnografice si 131 fotografii istorice, aflat în asteptarea unui sediu propriu. Localitatea este punctul principal de plecare spre muntii Lapusului, existând trasee turistice marcate spre Poiana Botizii, baile si cabana Tocila, vârful Varatec, vârful Plesca-Piatra lui Totos, Piatra Prislopului, drumul Mariei Tereza, Taul Negru -rezervatie naturala.
Revenim la intersectie din Strâmbu Baiut, urmând drumul din stânga. Dupa ce lasam pe stânga noua biserica ortodoxa, ridicata între anii 1992-2005, o cladire mai veche, ne atrage atentia pe dreapta, biserica romano-catolica (**) si Caminul cultural. Biserica a fost amenajata în sala de apel a fostei turnatorii în anul 1825, fiind utilizata pâna în anul 2005 alternativ de romano-catolici si greco-catolicii, deveniti ortodocsi în anul 1948 (iconostasul ortodox era pliabil), Caminul cultural fiind amenajat în fostul laborator al topitoriei. Drumul urmeaza în amonte valea Strâmbu, cu poieni întinse, excelente locuri de camping, urca apoi în serpentine pasul Rotunda, coborând tot în serpentine la Roata-Cavnic (km 41).
Tara Chioarului este o unitate istorica, economica si etnografica situata în partea sudica a judetului Maramures, învecinându-se la nord cu zona miniera Baia Mare (cunoscuta sub numele de Fisculas), la est cu Tara Lapusului, la sud cu valea Somesului (din judetul Salaj), iar la vest, Culoarul Somesului o desparte de Tara Codrului. În decursul timpului a purtat numele de "Districtul", "Domeniul" sau "Tinutul" Chioarului. Numele acestei zone provine de la Cetatea Chioarului (Cetatea de piatra - kovár în limba maghiara) si este constituita din mai multe unitati morfologice: muntii Preluca, masivul Dealul Mare (Prisaca), podisul calcaros Boiu Mare, dealurile Chioarului, depresiunea Copalnicului si mici prelungiri ale depresiunii Baia Mare.
  15. Târgu Lapus - Strâmbu Baiut - Cavnic
TRASEE TURISTICE
20
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1